COMORILE GAL ZONA SĂTMARULUI

Bisericuța din Bicaz – locul în care sfinții, îngerii și „dracii” au rămas pe pereți aproape 300 de ani

La Bicaz (MM), într-un colț al teritoriului GAL Zona Sătmarului, se află o bisericuță de lemn care pare desprinsă dintr-o altă lume. Mică, simplă la exterior și așezată pe o colină în mijlocul satului, biserica păstrează în interior o lume cu totul aparte: sfinți, îngeri, personaje biblice, păcătoși și… draci.

Și poate că tocmai aici începe farmecul ei.

O biserică ridicată în 1723

Biserica de lemn din Bicaz a fost construită în anul 1723, în timpul păstoririi preotului Vasiliu, al cărui chip este încă pictat pe peretele interior al iconostasului.

A fost ridicată de cele aproximativ 30 de familii de români care trăiau atunci în sat, cu ajutorul câtorva familii maghiare stabilite temporar aici pentru muncile agricole. Lemnul, în special stejarul, a fost adus din zona numită „Valea Oașului”, iar lucrările au fost coordonate de meșteri locali și din împrejurimi.

Locașul de cult s-a sfințit în anul 1763, după inscripția ce se află pe piciorul de piatră a Sf. Prestol când s-au pus Sfintele Moaște. Și apoi, în 1779, bisericuța a fost mutată pe colina din centrul satului, locul în care se află și astăzi. A supraviețuit furtunilor, reparațiilor, schimbărilor vremurilor și chiar unei intervenții importante asupra turnului, după ce acesta a fost distrus de o furtună în 1949. Din 1955 este monument istoric.

Dar adevărata comoară este în interior

Dacă exteriorul poate părea auster, odată ce intri în biserică descoperi o lume surprinzătoare. Pictura este realizată în tehnica frescei pe pânză de in, iar programul iconografic respectă tradiția bizantină. Icoanele împărătești sunt pictate pe lemn.

În pronaos însă, pictorul de acum aproape trei secole a lăsat ceva care atrage imediat privirea: imagini ale lumii de dincolo și ale pedepselor pe care le primesc păcătoșii. Aici apar și personajele pe care astăzi le-am numi, simplu, „draci”.

Nu sunt însă personaje decorative. Ele fac parte dintr-un limbaj religios foarte vechi, prin care oamenilor care intrau în biserică li se vorbea despre bine și rău, despre păcat, pedeapsă și mântuire. Privite astăzi, aceste picturi au însă și ceva aproape cinematografic. Personajele au ochii mari, chipuri expresive, trupuri ciudate, coarne, gheare și gesturi teatrale.

Și, pentru câteva clipe, ai senzația că ai intrat într-o poveste medievală desenată direct pe lemn.

Și apoi este ușa… Există însă un alt detaliu care merită neapărat văzut: ușa mică de la intrarea în biserică. Atât de mică, încât primul gând poate fi: „Oare aici au loc doar oamenii… sau și hobbiții?” Dincolo de glumă, dimensiunea ei ne amintește că intrăm într-o construcție ridicată acum mai bine de 300 de ani, după alte proporții, alte tehnici și alte nevoi decât cele ale lumii de astăzi.

Iar când treci pragul și vezi pictura veche, lemnul înnegrit de vreme și lumina care intră prin ferestrele mici, parcă înțelegi de ce astfel de locuri nu sunt doar clădiri. Sunt fragmente de memorie.

O comoară care încă trăiește

Până în 1979, aici s-au săvârșit toate slujbele religioase. Astăzi, Sfânta Liturghie se oficiază doar cu anumite ocazii, biserica păstrându-și însă rolul de reper spiritual și de mărturie a istoriei comunității. A fost reparată de mai multe ori, iar între 1998 și 1999 a trecut prin lucrări ample de restaurare. În 1999, lucrările au fost binecuvântate, iar bisericuța a continuat să-și spună povestea.

O poveste începută în 1723. O poveste scrisă nu doar în documente, ci în lemn, culoare și chipuri. Iar printre sfinți și îngeri, pictorul anonim de odinioară ne-a lăsat și câteva personaje ceva mai… neprietenoase.

Poate tocmai de aceea biserica de lemn din Bicaz este una dintre acele comori pe lângă care poți trece fără să bănuiești ce lume se ascunde înăuntru.

GAL Zona Sătmarului își propune să vă ducă, pas cu pas, către astfel de locuri. Locuri mici ca dimensiune, dar uriașe prin poveștile pe care le păstrează.

Aceasta este prima dintre „Comorile GAL Zona Sătmarului”.
Și promitem că nu va fi ultima.

Data publicării: 04.09.2026