Mănăstirea „Sfânta Maria Magdalena” – un loc de taină și rugăciune în inima Țării Codrului
Aflată la granița dintre județele Maramureș, Satu Mare și Sălaj, Mănăstirea „Sfânta Maria Magdalena” este un colț de liniște și profundă reculegere, care tulbură sufletul prin frumusețea sa simplă și curată. Ridicată pe coama unui deal din Țara Codrului, această vatră monahală te îndeamnă la smerenie, la introspecție și la o trăire interioară autentică.
Întregul ansamblu păstrează farmecul specific arhitecturii bisericești maramureșene: o biserică de lemn tradițională și o casă monahală, construite în mai puțin de un an, cu sprijinul unor credincioși și binefăcători. Pe viitor, sunt prevăzute și alte clădiri destinate pelerinilor care doresc să se închine Sfintei Mironosițe Maria Magdalena.
Obștea monahală de aici este formată din viețuitori veniți de la Mănăstirea „Sfânta Maria Skobțova” din Alba Iulia, care duc mai departe rânduiala și viața de rugăciune într-un duh de jertfă și iubire creștină.
În mica biserică de lemn, ctitorită cu smerenie pe acest deal din nordul țării, sufletul simte altfel: timpul încetinește, liniștea devine rugăciune, iar chipul Sfintei Maria Magdalena te cheamă să înțelegi iubirea jertfelnică și credința nestrămutată.
Într-o lume grăbită și adesea lipsită de răgaz, Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena rămâne un loc unde sufletul poate respira. Aici, între dealurile molcome ale Țării Codrului, timpul pare că se oprește în loc pentru a lăsa loc rugăciunii, liniștii și regăsirii de sine.
”Totul” spune o poveste tainică despre credință, jertfă și începuturi. O poveste care nu se spune cu vorbe multe, ci cu inima. Pentru cei care ajung aici, fie ca pelerini, fie ca trecători, acest lăcaș rămâne nu doar un loc de închinare, ci un reper interior — o chemare discretă, dar adâncă, de a ne întoarce, măcar pentru o clipă, înspre Dumnezeu.
Mănăstirea este amplasată la confluența comunelor Bicaz și Oarța de Sus (Maramureș), și a fost înființată în anul 2012, la inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Andrei. Cu ocazia primului hram, pe 22 iulie 2012, după Sfânta Liturghie, Mitropolitul a pus piatra de temelie a noii biserici. Din acel moment, a început o lucrare duhovnicească și arhitecturală susținută: în 2013 a fost achiziționat un clopot de aproximativ 200 kg de la celebra turnătorie Grassmeyer din Innsbruck, Austria, iar în anul următor s-a construit un Altar de vară. În 2015, crucea de fier veche, de pe coama dealului, a fost înlocuită cu una din lemn, sculptată de un meșter localnic din Oarța.
Momentul de încununare a acestui efort a fost sfințirea bisericii, care a avut loc pe 25 iulie 2021, în prezența Înaltpreasfințitului Mitropolit Andrei și a Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei.
